Atâtea asemănări

Cititul NU dăunează sănătăţii!

Probabil că ştiţi că ieri a avut loc deschiderea târgului de carte Gaudeamus 2007, la RomExpo. Intrarea este liberă pentru: elevi şi studenţi în baza carnetului/ legitimaţiei vizate şi bătrâni, pentru restul lumii costând 3 lei. Eu am ales să merg astăzi deoarece era şi lansarea cărţii lui Ion Mihai Pacepa (pentru cei care nu ştiu cine este acesta: fost şef al Departamentului de Informaţii Externe a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Ceauşescu, care, în 1978, a cerut azil politic în SUA. El a fost spionul cu cel mai mare rang care a schimbat tabăra în întreg Războiul Rece) numită: “Programat să ucidă”. Subiectul cărţii este Lee Harvey Oswald, asasinul lui John F. Kennedy. Această carte a avut astăzi lansare oficială atât în România cât şi în străinătate pentru a marca astfel 44 de ani de la asasinatul lui JFK. Cartea costă 25 de lei pe perioada târgului.
În continuare voi spune câte ceva despre standurile ce mi s-au părut mai importante:

• RAO cea mai scumpă editură. Pe cât posibil evitaţi să cumpăraţi cărţi nou apărute de acolo deoarece garantat le veţi găsi mai ieftin în Carrefour.
• La All, Valerio Massimo Manfredi (profesor de arheologie şi scriitor italian cu numeroase succese internaţionale printre care: “Ultima Legiune”, “Împărăţia Dragonilor”, “Faraonul Nisipurilor”, “Alexandru cel Mare”) va participa la lansarea celei mai noi cărţi a sa, tradusă în limba română: “Oracolul”.
• Editura Nemira are o promoţie foarte interesantă. Astfel ei au realizat seturi de cărţi scrise de acelaşi autor (spre exemplu: Seria Stephen King sau Seria Dune) la nişte preţuri foarte tentante. Drept exemplu, Seria Dune costa 110 RON (preţul obişnuit fiind 170). Deci fanii SF şi Horror, categoric nu ar trebui să rateze standul Nemira.
• Editura Tritonic are de asemenea titluri interesante, în special din domeniul SF (precum noile cărţi din universul Dune: Casa Atreides, Casa Harkonen şi Casa Corinno) la preţuri accesibile.
• Există de asemenea şi câteva standuri cu muzică (în mare cam din toate genurile), unul dintre acestea oferind o reducere de 50% la orice CD.

Per total m-am simţit bine, chiar şi cu mai puţini bani în buzunar la ieşire. Sunt foarte multe cărţi bune, aşa că sfatul meu este să vă faceţi o listă de acasă cu titluri care vă interesează pentru a nu fi luaţi de cu totul de valul cumpărăturilor ce se instalează odată intraţi în pavilionul central RomExpo.

Două Anotimpuri

Pentru mine aceasta a fost cea mai bună melodie românească a verii care tocmai a trecut. DJ Project reprezintă una dintre cele mai bune formaţii româneşti din ultimul timp, şi poate cea mai cunoscută peste hotare.

Do Not Fall Asleep!

Ultimul film văzut a fost SF-ul “Invazia” (Working title: The Invasion) cu Nicole Kidman şi Daniel Craig. Sincer să fiu nu am fost prea impresionat de el. Intriga a fost slăbuţă, emanând un iz puternic de deja-vu. Astfel, o bacterie extraterestră ajunge pe Terra împreună cu rămăşiţele navetei spaţiale Patriot (scena reintrării în atmosferă este foarte bine realizată atât vizual cât şi sonor) şi îi infectează pe toţi oamenii care intră în contact cu resturile. Bacteria preia controlul organismului în timpul somnului, astfel încât a doua zi apar primii oameni controlaţi de entitatea extraterestră. Aceştia transmit mai departe bacteria (relativ desgutătoare partea aceasta... nu intru în amănunte) şi reuşesc să pună stăpânire pe mare parte din populaţia planetei. Bineînţeles ca în toate filmele de acest gen, există şi persoane imune la această bacterie, fapt ce declanşează o cursă (între cei controlaţi şi oamenii încă „oameni”) pentru a-i găsi pe respectivii indivizi, în speranţa de a sintetiza un vaccin.

Esenţa filmului o reprezintă, din punctul meu de vedere, afirmaţia ambasadorului rus la cină:

„Civilization crumbles whenever we need it the most. In the right situation, we're all capable of the most terrible crimes. Imagine a world where this was not so, where every crisis did not result in a new atrocity, where every newspaper is not full of war and violence. Well, this is to imagine a world where human beings seize to be human.”

„Civilizaţia ne abandonează exact când avem nevoie mai mare de ea. Într-o anumită situaţie, cu toţii suntem capabili de cele mai oribile crime. Imaginaţi-vă o lume în care nu s-ar întâmpla astfel, în care fiecare criză nu ar conduce la o nouă atrocitate, în care fiecare ziar nu ar fi plin de război şi violenţă. Ei bine, aceasta ar însemna să ne imaginăm o lume în care fiinţele umane încetează a mai fi umane.”

Prodi, calul troian al Moscovei în UE?

De-a lungul timpului au existat mai multe acuzaţii şi dezvăluiri despre legăturile actualilor conducători ai Italiei cu Moscova, care se opune din răsputeri integrării euro-atlantice a României. Începând cu preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, bătrânul comunist, care în 1956 a salutat invazia URSS în Ungaria, până la Romano Prodi, acuzat că prin firma sa de consultanţă Nomisma, aflată în joint-venture cu Institutul Plehanov din Moscova, filială a KGB, şi-a umplut buzunarele cu ruble.

Tot Prodi se mai remarcă prin câteva declaraţii şi acţiuni pro Rusia:

• În 1991, afirmă că şeful KGB Kriucikov, autor al puciului de la Moscova din acelaşi an, este “una brava persona” şi îl califică drept prietenul său.
• Cu ocazia răpirii fostului premier Aldo Moro de către Brigăzile Roşii, o organizaţie teroristă sprijinită de Moscova, Romano Prodi îi previne pe răpitori în direct la televiziunea italiană că poliţia este pe urmele lor, având informaţii că se ascund în satul Gradoli. În urma avertismentului, răpitorii părăsesc ascunzătoarea aflată pe strada Gradoli din Roma.
• Fostul agent KGB, asasinat la Londra cu poloniu, Alexandr Litvinenko a declarat că ştia de la un alt agent KGB, pe nume Trofimov, mort la rândul său, că “Prodi este omul nostru”. Disidentul rus Vladimir Bukovski a întărit aceste acuzaţii într-un interviu acordat ziarului Ziua.

Informaţiile de mai sus au fost prezentate pentru a contura ipoteza conform căreia toată criza din Italia este controlată de către Moscova. Şi stânga şi dreapta s-au unit pentru un singur scop: scoaterea românilor din Italia. Această nouă poziţie este oarecum intrigantă, ţinând cont că până acum stânga a fost întotdeauna pro integrare a imigranţilor şi anti-xenofobie. De data aceasta însă stânga a fost cea care a declanşat ostilităţile, ajungându-se atât de departe încât să ceară lagăre de concentrare pentru români. Să fie oare toate acestea datorate faptului că Moscovei nu-i convine aderarea României la NATO şi UE?
Se pare că economia Italiei este la pământ, înregistrând creştere zero de ani de zile. Singurele lucruri care o mai ţin pe linia de plutire sunt fondurile pentru dezvoltare primite de la UE (serios diminuate în urma integrării României şi Bulgariei) şi aportul muncitorilor români, care contribuie anual cu circa 11 miliarde de Euro la PIB-ul Italiei. La acestea se mai adaugă şi exporturile italieneşti în România care mai însumează circa 5-6 miliarde de Euro.
Ce ar avea de câştigat Rusia de pe urma unui conflict diplomatic grav între România şi Italia?
În aparenţă nimic, şi totuşi...
Ar trage un semnal de alarmă Ucrainei, demonstrându-i că va fi tratată ca şi România, în cazul în care va adera la UE. Însă nu acesta este adevăratul câştig. Un conflict între cele 2 ţări ar amâna construcţia conductei petroliere Constanţa- Trieste care încurcă serios strategia energetică a Rusiei în Europa.

Astfel, să fie totul un joc periculos practicat de Rusia, pentru a menţine Europa sub căpăstru din punct de vedere energetic?

Majoritatea informaţiilor sunt preluate dintr-un articol mai stufos, din versiunea online a ziarului Ziua, ce mi-a fost adus la cunoştinţă de un prieten. Pentru a citi tot articolul apăsaţi aici

Hai domne că mai e loc

Nu ştiu câţi dintre voi călătoresc cu minunatul, mirifcul, sublimul RATB, dar ţin să vă spun că este o întreagă aventură. Sincer nu cred că viaţa mea ar mai fi aceeaşi dacă nu m-aş aventura zilnic să miros transpiraţie, indivizi nespălaţi (că doar a dat sezonul rece şi toţi boschetarii se plimbă cu autobuzul) şi să mă îmbrâncesc la fiecare staţie. Ca unic exemplu, voi folosi autobuzul 300, deşi nu este singurul în situaţia aceasta penibilă, este cel folosit de mine zilnic. Mai întâi ajunge în staţie deja plin. Acolo lumea se repede să prindă un loc în golul creeat de cele câteva persoane care totuşi coboară. Apoi, şoferul îşi petrece aproximativ 2-3 minute încercând să închidă uşile... fără succes însă. Într-un final cei care blocau uşa se dau jos sau se înghesuie şi mai mult şi autobuzul pleacă. La staţia următoare povestea se repetă. Ce nu voi înţelege niciodată (poate că sunt eu prea tânăr încă, deşi am impresia că nu eu sunt cel anormal) este ce caută atâţia bătrâni în autobuz la ora 8-9-10 dimineaţa. Sincer nu cred că se duc la piaţă (oricum nu înţeleg de ce s-ar duce la piaţă la ora aia) deoarece în general văd cam aceleaşi persoane zi de zi. Ok, unii dintre ei poate au într-adevăr o slujbă (bonă, femeie care să facă curăţenie etc) dar să nu-mi spună că toţi sunt ocupaţi la ora aia. Deci concluzia este, că se plimbă. De vreo 2-3 ori pe săptămână se iscă conflicte datorate „nesimţirii” fără limite a tineretului din zilele noastre care îndrăzneşte să meargă cu autobuzul când ar putea să meargă pe jos. Răspunsul meu la asemenea afirmaţii (da... şi mie mi-au fost adresate de câteva ori) este: „Cu tot respectul dacă noi n-am merge la servici sau la facultate voi aţi ajunge să muriţi de foame aşa că scutiţi-mă cu afirmaţiile astea aruncate aiurea.” De regulă ceva de genul acesta îi flambează şi mai tare şi se declanşează o discuţie aprinsă între foştii stâlpi ai societăţii în care te jignesc cum pot ei mai bine.

O altă situaţie penibilă are loc în momentul în care autobuzul ajunge în staţia din Romană, unde aşteaptă destul de multă lume. Cel mai bun mijloc de transport pentru a testa această afirmaţie este 381, care circulă foarte gol între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană mai tot timpul. Astfel, în 90% din cazuri mai mult de jumătate din scaune sunt libere. Ajuns în staţie, tu încerci să cobori... dar... surpriză, o cohortă de fomişti, că altfel nu îi pot numi, se lansează în autobuz nelăsându-te să cobori, cu scopul de a ocupa locuri first class pe scaune (adică în direcţia de mers a autobuzului, la geam). Această situaţie mi se pare mai mult decât penibilă şi îmi demonstrează un fapt cu adevărat trist şi anume: o bună parte din populaţia României a rămas agăţată undeva în timpul comunismului.

The Man From Earth

Este o poveste concepută de răposatul scriitor Jerome Bixby în anii 60, definitivată abia pe patul de moarte în 1998. Ea a devenit ultima capodoperă a acestui scriitor, cunoscut pentru numeroasele nuvele SF editate de-a lungul timpului dar mai ales pentru colaborarea la seriale TV marcante pentru acest gen, precum Star Trek: The Original Series („Mirror Mirror”, „Day of the Dove”, „Requiem for Methuselah”) şi The Twilight Zone („It’s a Good Life”).

Filmul „Omul de pe Terra” (Working title: „The Man From Earth”) este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut. Nu pune accent pe efecte speciale ca majoritatea filmelor cu care ne-am obişnuit, ci pe poveste şi pe trăirile actorilor.

Toată acţiunea se petrece într-o singură cameră, unde personajul principal, John Oldman, îşi spune incredibila poveste colegilor săi de la universitate. Aceştia, fiecare expert într-un alt domeniu (Biologie, Antropologie, Religie, Psihologie), intră în ceea ce cred că este doar o farsă de rămas bun şi încep să-l asedieze cu întrebări. Pe măsură ce John le răspunde, pe buzele tuturor începe să prindă formă întrebarea „şi dacă?”.

Un film destinat nu ochilor, nu urechilor, ci ... creierului. O poveste incredibilă spusă într-un mod din ce în ce mai rar întâlnit în ultimii ani. Recomand acest film tuturor celor care pot înţelege mesajul unui film dincolo de modalitatea în care acesta este prezentat.

Jules Verne decolează în Februarie

Sau cel puţin aceasta este data propusă de către reprezentanţii ESA pentru prima navetă ATV dintr-o serie de cel puţin 5 nave. Denumită Jules Verne, după marele autor vizionar al secolului XIX, aceasta va avea rolul de a transporta mâncare, apă, aer, echipament ştiinţific şi tehnic, haine şi chiar obiecte personale până pe ISS. După rezolvarea problemor la partea electronică a echipamentului de zbor, Jules Verne se află acum în faza de asamblare finală la spaţioportul european Kourou din Guyana Franceză. Transferul pe orbita joasă terestră (LEO) va fi realizat de către o navetă Ariane 5 modificată pentru a putea transporta modulul de 20 de tone.

Jules Verne, este cea mai sofisticată navă construită vreodată de Europa, care încă nu are capacitatea de a trimite un om în spaţiu prin forţe proprii. De asemenea, ea va deţine cel mai avansat sistem de pilot automat din lume, ce va fi utilizat pentru andocarea cu ISS şi întoarcerea pe Terra.

The Story

Brandi Carlile interpretează această melodie aflată pe coloana sonoră a serialului de succes "Grey's Anatomy". Acesta este videoclipul care include şi secvenţe din serial. Enjoy her beautiful voice and lyrics!

Integraţi-mă, integraţi-mă sau dacă vreţi eutanasiaţi-mă!

Atenţie

Ce urmează poate fi considerat de unii ca fiind un mesaj cu tente rasiste.

De câteva săptămâni încoace, noi românii, am fost în centrul atenţiei europenilor. Din păcate această atenţie se datorează "minunaţilor" rromi şi infracţiunilor comise de ei. Datorită numărului şi faptelor lor, Europa a ajuns să pună un semn de egalitate între român şi rrom aka ţigan. Chiar dacă moartea Giovannei Reggiani a reprezentat un eveniment tragic ca orice altă moarte, care de fapt se pare că nici nu a fost cauzată de “prea-cinstitul” ţigan Mailat ci de un infarct, aceasta a devenit pretextul pentru deschiderea sezonului de export de ţigani. Este drept că pe lângă mulţii români care au plecat să muncească cinstit în Italia (şi în alte ţări din Europa), au migrat şi mulţi rromi. Ispitiţi de “visul italian” aceştia şi-au luat puradeii, pirandele, corturile şi talentul înnăscut de a supravieţui şi au migrat în ţara mediteraneană în care curge numai lapte şi miere. Acolo au făcut ce ştiu ei mai bine şi anume: au furat, au violat, au agresat, au spălat parbrize, au cerşit şi lista poate continua. Şi trebuie să recunoaştem că nu s-au făcut de râs! Dar nu este corect să fim numai noi traşi la răspundere.
Este şi vina Italiei pentru că a încercat să-i trateze pe toţi cei care prezentau paşaport/ c.i. de român ca şi pe ceilalţi membrii ai Uniunii Europene şi a deschis larg graniţele, aplicând cu multă încredere principiul de bază al comunităţii şi anume “Unitate în diversitate”. Şi ce diversitate au primit...
Ani întregi a ţipat Europa că de ce nu-i integrăm pe rromi. Na! Integraţii voi!!! Vedeţi că nu-i chiar atât de simplu?
Le-am dat locuri gratis în licee şi facultăţi şi ce-am obţinut cu asta? I-am integrat chipurile pe ei şi i-am determinat pe români să se simtă ca o minoritate în propria ţară. Ţiganii atacă români pe stradă şi dacă te aperi poţi fi acuzat de discriminare sau chiar rasism, plus că şansele să scapi teafăr sunt relativ mici ţinând cont că sunt întotdeauna mai mulţi. Şi vor deveni din ce în ce mai mulţi deoarece se înmulţesc mai rău ca iepurii. Pentru ei copiii nu reprezintă decât o metodă de a scoate bani. Se angajează câteva luni la o firmă (de regulă fantomă tot de-a unor ţigani) iar apoi trântesc un copil şi intră în concediu ca să-l crească. Legea spune că nu pot fi concediate respectivele iar pentru creşterea copilului primesc o indemnizaţie lunară plătită de toţi românii care muncesc, adică eu, tu, părinţii noştri etc. Păi e corect aşa?

Mă întreb care va fi picătura care va umple paharul pentru noi şi dacă vom avea puterea ca naţie să luptăm din nou pentru ţara noastră. Cealaltă alternativă ar fi să emigrăm cu toţii (de ce nu chiar în Congo, ca în versurile celebrului cântec electoral) şi să îi lăsăm pe rromi suverani peste Rromânia.