Nu ştiu câţi dintre voi călătoresc cu minunatul, mirifcul, sublimul RATB, dar ţin să vă spun că este o întreagă aventură. Sincer nu cred că viaţa mea ar mai fi aceeaşi dacă nu m-aş aventura zilnic să miros transpiraţie, indivizi nespălaţi (că doar a dat sezonul rece şi toţi boschetarii se plimbă cu autobuzul) şi să mă îmbrâncesc la fiecare staţie. Ca unic exemplu, voi folosi autobuzul 300, deşi nu este singurul în situaţia aceasta penibilă, este cel folosit de mine zilnic. Mai întâi ajunge în staţie deja plin. Acolo lumea se repede să prindă un loc în golul creeat de cele câteva persoane care totuşi coboară. Apoi, şoferul îşi petrece aproximativ 2-3 minute încercând să închidă uşile... fără succes însă. Într-un final cei care blocau uşa se dau jos sau se înghesuie şi mai mult şi autobuzul pleacă. La staţia următoare povestea se repetă. Ce nu voi înţelege niciodată (poate că sunt eu prea tânăr încă, deşi am impresia că nu eu sunt cel anormal) este ce caută atâţia bătrâni în autobuz la ora 8-9-10 dimineaţa. Sincer nu cred că se duc la piaţă (oricum nu înţeleg de ce s-ar duce la piaţă la ora aia) deoarece în general văd cam aceleaşi persoane zi de zi. Ok, unii dintre ei poate au într-adevăr o slujbă (bonă, femeie care să facă curăţenie etc) dar să nu-mi spună că toţi sunt ocupaţi la ora aia. Deci concluzia este, că se plimbă. De vreo 2-3 ori pe săptămână se iscă conflicte datorate „nesimţirii” fără limite a tineretului din zilele noastre care îndrăzneşte să meargă cu autobuzul când ar putea să meargă pe jos. Răspunsul meu la asemenea afirmaţii (da... şi mie mi-au fost adresate de câteva ori) este: „Cu tot respectul dacă noi n-am merge la servici sau la facultate voi aţi ajunge să muriţi de foame aşa că scutiţi-mă cu afirmaţiile astea aruncate aiurea.” De regulă ceva de genul acesta îi flambează şi mai tare şi se declanşează o discuţie aprinsă între foştii stâlpi ai societăţii în care te jignesc cum pot ei mai bine.
O altă situaţie penibilă are loc în momentul în care autobuzul ajunge în staţia din Romană, unde aşteaptă destul de multă lume. Cel mai bun mijloc de transport pentru a testa această afirmaţie este 381, care circulă foarte gol între Piaţa Victoriei şi Piaţa Romană mai tot timpul. Astfel, în 90% din cazuri mai mult de jumătate din scaune sunt libere. Ajuns în staţie, tu încerci să cobori... dar... surpriză, o cohortă de fomişti, că altfel nu îi pot numi, se lansează în autobuz nelăsându-te să cobori, cu scopul de a ocupa locuri first class pe scaune (adică în direcţia de mers a autobuzului, la geam). Această situaţie mi se pare mai mult decât penibilă şi îmi demonstrează un fapt cu adevărat trist şi anume: o bună parte din populaţia României a rămas agăţată undeva în timpul comunismului.
