Prodi, calul troian al Moscovei în UE?

De-a lungul timpului au existat mai multe acuzaţii şi dezvăluiri despre legăturile actualilor conducători ai Italiei cu Moscova, care se opune din răsputeri integrării euro-atlantice a României. Începând cu preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, bătrânul comunist, care în 1956 a salutat invazia URSS în Ungaria, până la Romano Prodi, acuzat că prin firma sa de consultanţă Nomisma, aflată în joint-venture cu Institutul Plehanov din Moscova, filială a KGB, şi-a umplut buzunarele cu ruble.

Tot Prodi se mai remarcă prin câteva declaraţii şi acţiuni pro Rusia:

• În 1991, afirmă că şeful KGB Kriucikov, autor al puciului de la Moscova din acelaşi an, este “una brava persona” şi îl califică drept prietenul său.
• Cu ocazia răpirii fostului premier Aldo Moro de către Brigăzile Roşii, o organizaţie teroristă sprijinită de Moscova, Romano Prodi îi previne pe răpitori în direct la televiziunea italiană că poliţia este pe urmele lor, având informaţii că se ascund în satul Gradoli. În urma avertismentului, răpitorii părăsesc ascunzătoarea aflată pe strada Gradoli din Roma.
• Fostul agent KGB, asasinat la Londra cu poloniu, Alexandr Litvinenko a declarat că ştia de la un alt agent KGB, pe nume Trofimov, mort la rândul său, că “Prodi este omul nostru”. Disidentul rus Vladimir Bukovski a întărit aceste acuzaţii într-un interviu acordat ziarului Ziua.

Informaţiile de mai sus au fost prezentate pentru a contura ipoteza conform căreia toată criza din Italia este controlată de către Moscova. Şi stânga şi dreapta s-au unit pentru un singur scop: scoaterea românilor din Italia. Această nouă poziţie este oarecum intrigantă, ţinând cont că până acum stânga a fost întotdeauna pro integrare a imigranţilor şi anti-xenofobie. De data aceasta însă stânga a fost cea care a declanşat ostilităţile, ajungându-se atât de departe încât să ceară lagăre de concentrare pentru români. Să fie oare toate acestea datorate faptului că Moscovei nu-i convine aderarea României la NATO şi UE?
Se pare că economia Italiei este la pământ, înregistrând creştere zero de ani de zile. Singurele lucruri care o mai ţin pe linia de plutire sunt fondurile pentru dezvoltare primite de la UE (serios diminuate în urma integrării României şi Bulgariei) şi aportul muncitorilor români, care contribuie anual cu circa 11 miliarde de Euro la PIB-ul Italiei. La acestea se mai adaugă şi exporturile italieneşti în România care mai însumează circa 5-6 miliarde de Euro.
Ce ar avea de câştigat Rusia de pe urma unui conflict diplomatic grav între România şi Italia?
În aparenţă nimic, şi totuşi...
Ar trage un semnal de alarmă Ucrainei, demonstrându-i că va fi tratată ca şi România, în cazul în care va adera la UE. Însă nu acesta este adevăratul câştig. Un conflict între cele 2 ţări ar amâna construcţia conductei petroliere Constanţa- Trieste care încurcă serios strategia energetică a Rusiei în Europa.

Astfel, să fie totul un joc periculos practicat de Rusia, pentru a menţine Europa sub căpăstru din punct de vedere energetic?

Majoritatea informaţiilor sunt preluate dintr-un articol mai stufos, din versiunea online a ziarului Ziua, ce mi-a fost adus la cunoştinţă de un prieten. Pentru a citi tot articolul apăsaţi aici