Acum, în ultima zi a anului 2007, m-am chinuit să găsesc un cuvânt care să poată defini acest an. După „lupte seculare” ce au durat 10 minute sunt convins că am găsit termenul pe care-l căutam. Acesta este ... decădere. Mă refer la decăderea societății umane, la distrugerea totală a mecanismului biologic și social care împiedică o ființă rațională de a se întoarce la sălbăticia sa preistorică. Din ce în ce mai des observăm că singura lege aplicată de o mulțime de indivizi din societatea contemporană este cea a junglei. Așa sunt învățați de mici, că dacă nu sunt impulsivi și șmecheri nu vor reuși în viață. Cei care respectă legile și regulile de bună purtare (un termen din ce în ce mai general, ce a suferit o gravă pierdere de sens în acest an, 2007, în România ) sunt catalogați drept fraieri. Iar unde există doi fraieri, întotdeauna se va găsi un șmecher să-i conducă (sau cel puțin aceasta este credința populară).
În România există o domnie a non-valorii, accentuată cu fiecare an ce trece. Puțini dintre cei care ajung pe poziții de decizie sunt oameni care au ajuns acolo datorită calităților lor excepționale din acel domeniu. Marea majoritate ajunge pe asemenea poziții prin așa-numitul „dat din coate”, sau, mai metaforic spus, prin „operațiunea cârnați și caltaboși”.
Din păcate această decădere nu mai poate fi oprită, deoarece nu mai are cine să o oprească. Și chiar dacă ar mai fi cine... merită încercarea? Merită să te chinui să salvezi câteva milioane de trântori, știind că orice ai face ei nu vor fi niciodată capabili să-și depășească condiția?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu