Nanotuburi de Carbon

Se consideră că cele mai marcante descoperiri ale secolului al XIX-lea au fost betonul și oțelul. Acestea au remodelat orașele în care trăiau oamenii, permițând construirea unor clădiri atât mai înalte cât și mai rezistente decât ce reușise vreodată omul. De exmplu Podul Brooklyn, cel mai mare pod suspendat din lume, sau Turnul Eiffel care a fost prima construcție care a reușit să depășească Marea Piramidă a lui Keops din Egipt (după aproximativ 4500 de ani). Cu toate acestea, astăzi, betonul și oțelul au început să-și dovedească limitele. Sunt materiale grele și rigide, iar cutremurele au dovedit că le pot nărui în câteva secunde. Este momentul pentru introducerea unor noi materiale care să ne construiască viitorul și să ne susțină civilizația în expansiune. Dintre noile materiale mă voi opri la Nanotuburile de Carbon. Acestea sunt la această oră cele mai promițătoare, fiind infinit mai ușoare ca oțelul și de multe ori mai puternice. Ca exemplu, s-ar putea înlocui toate cablurile de oțel ce susțin Podul Brooklyn cu Nanotuburi de carbon de mărimea unui fir de păr. Nanotuburile de carbon reprezintă un miracol al cuanticii. Sunt formate din atomi individuali de carbon aranjați într-un cilindru gol pe dinăuntru. Suprafața cilindrului este groasă doar de un atom iar diametrul este de doar 50 de atomi, tuburile putând fi, însă, lungi de miliarde de atomi, fără a-și pierde proprietățile. Legăturile dintre atomii de carbon au forța celor din diamante și flexibilitatea celor din fibre. Actualmente, se produc Nanotuburi de Carbon în mai multe instituții din lume, atât de stat cât și private, dar nu s-a descoperit încă metoda de a le face și lungi. În stadiul actual ele sunt mult prea scurte pentru a putea fi folosite într-adevăr la ceva. În viitor, acestea ar putea fi folosite la construirea unor mașini nedeformabile, a unor clădiri de nedărâmat, avioane ultra-ușoare și, de ce nu, o autostradă în spațiu...